Ma gandesc ca de multe ori am fost pus in fata unei decizii in fata careia daca ar fi fost posibil m-as fi impartit in doua: 1.aceea de a ma lasa condus de sentimente, de dorinta,de impuls 2.si pe de alta parte logica,ratiunea aceea care ma determina sa gandesc de doua ori inainte de a lua o decizie,de a gandi de fapt cum e mai bine,ce este ideal. Asa cum stim ca mai multe pareri aduc mai multa lumina intr-un anumit subiect,m-am decis sa aduc inaintea voastra framantarea mea...astept acum parerile voastre,experientele prin care ati trecut, si in deciziile pe care le ati luat care dintre aceste doua posibilitati de decizie vau adus mai multa satisfactie....cu respect don&cris
EU AM ZIS CEVA..ACUM E RANDUL VOSTRU...ASTEEPT PARERILE VOASTRE
RăspundețiȘtergerema bucur c-am ajuns sa ne facem si noi blog,prietene...sper sa le placa vizitatorilor
RăspundețiȘtergereMajoritatea persoanelor isi folosesc logica pentru a le conduce viata, ceea ce este bine in unele privinte;dar unele lucruri sunt imposibil de vazut prin prisma logicii;unul dintre aceste lucruri este dragostea. Aceasta este condusa de sentimente ,dar a ajuns in ultima vreme un cliché si unele persoane nu mai cred in ea- asta se intampla pentru ca nu au avut nici o dovada in toata viata lor. Un astfel de tip de persoana este o persoana foarte trista ,de aceea nu va temeti sa va arati sentimente fata de cei dragi, pentru ca uneori poate fi prea tarziu; iubiti din tot sufletul si aratati asta oricum. Afectiunea voastra , daca vine din inima nu poate fi refuzata. Nu va gaditi ca lumea o sa va ridiculizeze, ei au de pierdut pentru ca nu isi dau seama de importanta sentimentelor in viata nostra. Nu va pierdeti puterea de a iubi, chiar daca vedeti numai rau in jurul vostru. Daca vreti sa faceti o lume primul lucru e sa va priviti pe voi insiva si sa faceti o schimbare.Impreuna vom reusi!
RăspundețiȘtergerepentru inceput vreau sa iti multumesc pt colaborarea ta....ai spus deja multe adevaruri insa am si o intrebare pentru tine ..ce te faci atunci cand te deschizi in totalitate fata de cineva iar aceest cineva nu stiee sa aprecieze deschiderea ta si nu facee altceeva decat sa o trateze ca pe o gluma buna?????
RăspundețiȘtergereIn primul rand,cu placere. Si in a doilea rand ,trebuie sa alegi cu grija persoana , desi e bine stiut ca dragostea nu te lasa sa alegi, dar te sfatuiesc ai mare grija in alegerea ta. Inainte de a te deschide testeaz-o cu aluzii, fraze-cheie si in caz extrem, teste bine-gandite; ea trebuie sa-ti impartaseasca opiniile,gusturile si pasiunile si evident, sentimentele. In caz contrar, e un lucru extrem de dureros, prin care am trecut si eu si nu as dori ca nimeni sa treca prin asta. Dar, in acest caz, dragostea cu sila nu se poate,viata iti poate da aceasta lectie extrem de dureroasa.Dar eu nu m-am referit numai la o singura persoana, eu cred ca in jurul nostru sunt o multime de persoane care au nevoie de afectiunea noastra, cum ar fi familia si prietenii, pe care noi ii tratam cu indiferenta, pentru ca ne gandim ca mereu vor fi acolo. Dar din pacate, viata nu iarta si ii poate lua de langa noi si o sa regretam ca nu i-am aratat ca sunt apreciati. Sunt sigura ca aceste randuri vor gasi ecou in inimile fiecaruia dintre noi si sper ca o sa va faca sa reactionati.Multumesc pentru ca ati citit umilul meu comentariu si sper ca va va folosi la ceva.
RăspundețiȘtergereSîntem o dualitate între corp şi suflet? Poate...Unitatea sufletului asigură primatul gîndirii, căci aceasta este întrucîtva prezentă şi în actele sensibile şi în cele imaginative. Dar epuizează oare toate proprietăţile?
RăspundețiȘtergereA fi şi a exista... două trăsături generale ele vieţii, aparent sinonime. Fiinţa şi existenţa, sufletul şi viaţa...esenţa.
Sufletul se află în trup, două lucruri distincte, dar nu pot exista una fără cealaltă. Sufletul ca spirit reprezintă esenţa, repezintă gîndirea, în timp ce trupul doar lăcaşul de sălăşluire. Sufletul este cel care percepe sentimentele, şi tot cu ajutorul sufletului putem să ne înălţăm pentru a-l simţi pe Dumnezeu. Privit ca spirit, acesta este indefinibil. Aşa cum susţine dogma creştină, sufletul reprezintă suflarea lui Dumnezeu asupra chipului de lut. La fel cum suflarea nu poate fi măsurată sau percepută vizual sau palpabil, la fel cum Dumnezeu nu poate fi văzut sau atins, la fel şi sufletul.
eu,personal cred ca sentimentele sunt ultimul ghid dupa care ar trebui sa ne conducem viata...aduce doar probleme...parerea mea e ca...chear si atunci cand iubesti,trebuie sa iubesti cu ratiune...pt ca ti alegi partenrul dupa anumite criterii...
RăspundețiȘtergereRealizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge tristetea,cineva care sa zugraveasca p chipul tau macar un zambet fals.pleci capul in jos,iar din ochii tai se desprind mii de lacrimi amare, lacrimi ce desprind farame din inima ta.
RăspundețiȘtergereAtunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pt ce, pt ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel.Lipsit de putere,cu tristete in suflet si lacrimi pe obraz,realizezi ca poate nu are nici un rost.Te simti dezamagit,te intrebi de ce viata ta e cladita pe un noian de suferinte,de ce trecutul il simti ca in ziua cand toate s-au petrecut ?
Cauti cu disperare un raspuns,vrei sa-ti gasesti puterea de a putea spera,dar constati ca nimic nu mai are rost,ca viata ta e o epava,iar pt tine trecutul s-a oprit intrun prezent etern... Te intrebi,poate,cine e vinovat de toate astea,dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti s intampla,poate ca intr-un fel e felul vietii de ati cere o plata pt toate greselile p care le-ai facut.. iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic.
am inteles foarte bine din ce spui tu ca viata sau mai bine zis calitatea vietii este direct proportionala cu decizile pe care le luam... tocmai asta incerc si eeu sa aflu care dintre aceste doua puteri caree influenteaza luarea unei decizi este mai potrivita????...mai demna de incredere????
RăspundețiȘtergeresentimentele clar!
RăspundețiȘtergerein viata stim cu totii ca n confruntam cu fel si fel d situatii.pana la urma daca viata ar fi asa roz,c farmec ar mai avea? sunt situatii si situatii,nici una a fel cu cealalta..in general n cam lasam ghidati nu d ratiune,sau nu in cele mai multe cazuri.depinde d momentul in care n aflam.unepri facem lucruri nebunesti,alteori n lasam ratiunea sa lucreze.de ce?pt ca omul e o fiinta f complexa si nici unul nu e la fel cu celalalt.stim cu totii ca avem pers p care l cunoastem p net si d care n legam sufleteste din div motive.poate nici noi nu n dam seama d c .si totusi ajungem la un mom dat sa le povestim viata,necazurile noastre,implinirile si neamplinirile noastre.si poate ca nu cunoastem persoana nici macar personal,desi poate ne-am dori. si poate ca n-o sa avem niciodata aceasta ocazie..cine stie?
RăspundețiȘtergerecert e ca dupa parerea mea,important e sa facem cum simtim noi la mom ala,indiferent ca n lasam influientati d ratiune sau d sentimente.cine primeaza?sentimentul sau ratiunea?uneori doar una din cele doua.cine n poate condamna?nimeni!daca tu t simti bine in pielea ta..o totul ok.spuneai mai sus ca pers respectiva a luat totul ca p o gluma.inseamna ca celalalt nu e p aceeasi lungime d unda sau are motivele sale si s lasa influentat d ratiune.asta n-o poti sti decat fiind f direct cu ea.asta nu inseamna neaparat ca nu merita.tb sa fim maleabili unii cu altii.nimeni nu e perfect!iar modul d a alege intre sentiment si ratiune...cam greu! depide de persoana,dar in general dupa parerea mea n lasam condusi mai mult d sentiment.ca sentimentele sunt d mai multe feluri,e o alta poveste!dar cel mai important -ramai TU si nu ai nimik d pierdut!
eu pur si simplu..nu inteleg,cum cineva poate sa creada ca sentimentele pot fi o baza reala pt o decizie importanta pe care o poti lua in viata...eu,personal...de cate ori am facut lucruri impulsive,care se bazau exact pe ceea ce simteam eu in momentul acela...au iesit rau..asa ca...pt ca suntem fiinte umane,si ratiunea e cea care ne diferentiaza de animale...sa traiasca RATIUNEA:))
RăspundețiȘtergereDragul meu prieten.iti doresc sa gasesti raspuns la toate intrebarile tale......pupici multi
RăspundețiȘtergereIncerc sa le impac pe amandoua,dar tind sa fiu unpic prea rationala totusi;nu-mi ignor nici sentimentele,dar am ajuns la un punct in care stiu ca unele nu sunt "constructive" si daca ma iau dupa ele s-ar putea sa gresesc si evit de mai multe ori sa ma arunc inainte fara sa ma gandesc bine.
RăspundețiȘtergereInclin sa cred ca aparitia acestui fel de iubire nu tine de varsta ,cit de perioada relatiei.E adevarat ca la un momendat pasiunea incepe incet,incet sa se stinga iar n locul ei ramane o dragoste mai potolita.Nu stiu daca e rationala sau matura,probabil in ambele feluri sau poate ca este un sentiment asemanator dragosteipe care din inertie il numim tot asa dar in esenta este alceva pentru ca ai lipseste o parte.
Cand pasiunea lipseste si locul ei este luat de constiinta nu ne mai dam peste cap sa indeplinim inca din prima clipele,dorintele celuilant,ci ne spunem ca exista altele mai urgente si ca el ar trebui sa inteleaga ca nu poate detine in permanenta cel mai inalt nivel al atentiei sau sa fie mereu pe primul loc pe lista prioritatilor.
Logica sau sentiment?Ce intrebare interesanta..Pey de comentat e mult doar k raspunsul pe care il dau e tot o intrebare..De ce nu si logica si sentiment?Sentimentul trebuie sa porneasca din inima si dupa...trebuie procesat de creier...gandeste-te cum e sa iubesti fara creier?sau invers.Bine sunt anumite momente in viata cand regreti k ai gandit prea rational si logic in loc sa dai voie sentimentului sa isi faca treaba..Doar k de multe ori regretam k nu ne-am gandit inainte de a da unda verde sentimentelr...Combinatia perfecta e sa poti iubi cu ratiune.GUESS WHO ALEX
RăspundețiȘtergere